cind iubirea vine prin cuvinte...
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
postat de adie22 in 2011-05-08 09:37 | General
...atunci atinge vesnicia, precum superba poezie de dragoste a lui Eugenio di Montale
Ho sceso, dandoti il bracio, almeno un milione di scale
e ora che non ci sei e il vuoto ad ogni gradino.
Anche cosi e stato breve il nostro lungo viaggio.
Il mio dura tuttora, ne piu mi occorrono
le coincidenze, le prenotazioni,
le trapole, gli scorni di chi crede
che la realta sia quella che si vede.
Ho sceso milioni di scale dandoti il braccio
non gia perche con quttr'occhi forse si vede di piu.
Con te le ho scese perche sapevo che di noi due
le sole vere pupille, sebbene tanto offuscate,
erano le tue.
Am coborit, dindu-ti bratul, cel putin un milion de scari
si acum ca nu mai esti este un vid (un gol) pe fiecare scara....cit de impacat trebuie sa fi cind treci la cele vesnice cind in urma ta omul tau sau femeia ta iti aduc vesnicia prin cuvinte a ceea ce" e stato breve il nostro lungo viaggio"...
Ho sceso, dandoti il bracio, almeno un milione di scale
e ora che non ci sei e il vuoto ad ogni gradino.
Anche cosi e stato breve il nostro lungo viaggio.
Il mio dura tuttora, ne piu mi occorrono
le coincidenze, le prenotazioni,
le trapole, gli scorni di chi crede
che la realta sia quella che si vede.
Ho sceso milioni di scale dandoti il braccio
non gia perche con quttr'occhi forse si vede di piu.
Con te le ho scese perche sapevo che di noi due
le sole vere pupille, sebbene tanto offuscate,
erano le tue.
Am coborit, dindu-ti bratul, cel putin un milion de scari
si acum ca nu mai esti este un vid (un gol) pe fiecare scara....cit de impacat trebuie sa fi cind treci la cele vesnice cind in urma ta omul tau sau femeia ta iti aduc vesnicia prin cuvinte a ceea ce" e stato breve il nostro lungo viaggio"...
sunt dimineti cu roua de o frumusete si o armonie pentru descrierea carora cuvintele sunt de prisos, chiar talentul unui pictor genial nu este capabil sa redea culorile diminetilor de iulie, dimineti cu roua, dimineti in care merita sa te ridici prima de rasaritul soarelui pentru a le trai intens sublimul...
....astazi este o zi linistita, nimic important nu s-a mai intimplat pe planeta nostra, atita doar ca in Turcia tarile din
cind imbatrinim devenim mai mici, inaltimea noastra descreste.asa se intimpla si cu orasul in cauza, asta o confirma si castelul medieval...cindva in acest oras se traia intr-o poluare "senina" pentru ca aceasta poluare reprezenta piinea, stiinta, spiritualitatea si se parea ca asa va fi pina in veacul veacului din urma...oamenii erau convinsi ca focul lor nu va fi stins niciodata si cum focul purifica atunci si faptele murdarele se curatau de la sine. fiecare generatie isi lansa geniile si curvele deopotriva, atita doar ca rabufnirile scandaloase, imorale se tratau dupa cercul din care proveneau, adica alea din lumea "buna" cu indulgenta si cele din rindul narodului neimportant cu un dezacord si o condamnare in masa. atunci curvele erau reeducabile...acum sunt vedete! si uneori primari sau viceprimari! ba chiar mai sus adica se bitie prin parlament si vin acasa cu "chipul lor de oaie creata", parafrazindu-l pe Eminescu...dar ca sa ajunga orasul sa aiba un primar si mai ales un viceprimar ce-si flutura pistolul in fata unor bieti ingineri proiectanti, care nu puteau intelege ca nu mai sunt necesari, ca sunt niste muste inutile cu toata scoala si instruirea lor stiintifica, e drept, aceasta situatie prin absurdul ei l-ar baga in ceata si pe genialul Ionesco! e drept ca lumea se schimba, dar lumea mai are si legi . nu si in acest oras ,care a fost cindva mare...ceea ce a fost mai "maret "a fost ca desi i-au casapit pe taranisti sau pe liberali, comunistii aveau respect pentru ei cind s-au intors, care s-au mai intors, din inchisori...adica un tistibisti de activist nu trecea oricum prin fata D.lui Isac...primarul liberal Brincoveanu ramine in memoria nu doar a bunicilor ci se transmite din generatie in generatie precum o balada...ma doare cumplit ca am plecat din orasul meu, care a devenit mic, mic...oras in care se ascund citiva tistibisti ce se numesc politicieni, dar daca s-ar verifica pe bune cu siguranta ca nu ar fi decit niste infractori penibili...acum acesti infractori sunt puternici si ceea ce nu stiu este ca ,distrugind o natiune se autodistrug precum sarpele care-si devora coada devorindu-se in final pe ei insisi.............
ca la stapinul suprem si vor sa intre in competitie cu Tatal Ceresc ....am citit o cartulie de Sainte Germaine, a fost si conte la viata lui si i-a inspirat pe masoni, pentru mine acea cartulie "Io sono" mi s-a parut o scriere literara, un fel de poem in proza reusit, dar pentru cei care au dezvoltat din scrierile acestui conte o organizatie de asemenea avengura cum este masoneria? ciudat manifest la o adica! dar iata o superba poezie de Ungaretti:
confortabil, madamme? evident...si caldut! ce parere ai de noua ta colega de apartament? e blonda. rupe tot! da oricum ele au cazut la pace, in lumea lor merge si fara acorduri scrise si fara tratate. la oameni este mai dificil, ca poti cadea astazi la pace, da daca miine-ti cade regele si vine presedintele si ala este un nebun, acum nu ca ma gindesc la americani si iranieni, nu? sau poate da? !
nu te grabi, calm, incet, cintereste, masoara si numai dupa ce esti convins ca totul va functiona apasa butonul de pornire...butonul tau interior...nu-ti arunca in batalie cuvintele ca sa darime sau ca sa ucida, cuvintele trebuie sa construiasca.
se numeste Sara si intr-o vreme era foarte ocupata sa citeasca o droaie de cursuri, apoi sa mai manince niste electronica, adica